Ecografie sau mamografie? Ghid simplu de prevenție

Este probabil întrebarea pe care o primesc cel mai des, la telefon, pe email sau la începutul consultației: „Ce să fac, ecografie sau mamografie?” Răspunsul scurt este că nu sunt în competiție. Sunt două instrumente cu puncte forte diferite, iar în multe situații le folosim împreună. Răspunsul lung, pe care îl dau mai jos, te ajută să înțelegi de ce.

Cum funcționează mamografia

Mamografia este o radiografie a sânului, făcută cu un aparat dedicat, cu doze foarte mici de radiații. Sânul este comprimat câteva secunde între două plăci, din două direcții, pentru ca țesutul să fie întins uniform, imaginea să fie clară și doza cât mai mică.

Punctul ei forte este că vede microcalcificările — depozite minuscule de calciu care, uneori, sunt primul semn al unui cancer aflat într-un stadiu foarte timpuriu, chiar înainte să existe un nodul. Ecografia le vede mult mai greu.

Mamografia este și singura investigație de screening pentru care avem dovezi din studii pe sute de mii de femei că scade mortalitatea prin cancer de sân. În 2015, un grup de lucru al Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului a analizat toate dovezile disponibile și a concluzionat că, la femeile între 50 și 69 de ani care participă la screening, riscul de a muri prin cancer de sân scade cu aproximativ 40%.

Cum funcționează ecografia

Ecografia mamară folosește ultrasunete, fără nicio radiație. Medicul trece sonda peste sân și axilă și vede imaginea în timp real. Este excelentă pentru a diferenția un chist, plin cu lichid și aproape întotdeauna benign, de un nodul solid. Ghidează biopsiile și puncțiile cu mare precizie. Și, mai ales, vede bine prin țesutul dens al sânului.

Are și limite: depinde mult de experiența celui care o face, vede greu microcalcificările și, singură, nu a demonstrat în studiile mari aceeași scădere a mortalității ca mamografia de screening. De aceea, după o anumită vârstă, nu o înlocuiește.

Densitatea sânului: cheia multor decizii

Sânul este format din țesut glandular și fibros, care apare alb pe mamografie, și din grăsime, care apare gri. Un sân dens are mult țesut glandular și fibros. Problema este că și un cancer apare alb pe mamografie, așa că, într-un sân dens, poate fi ascuns „ca un bulgăre de zăpadă într-o furtună de zăpadă”, cum spun radiologii.

Densitatea contează de două ori. Pe de o parte, scade sensibilitatea mamografiei. Pe de altă parte, este ea însăși un factor de risc: un studiu publicat în 2007 în New England Journal of Medicine de Norman Boyd și colegii săi a arătat că femeile cu sânii cei mai denși au un risc de cancer de sân de câteva ori mai mare decât cele cu sânii cei mai puțin denși.

Sânii denși sunt foarte frecvenți la femeile tinere și la aproximativ jumătate dintre femeile de peste 40 de ani. Pe rezultatul mamografiei, densitatea este notată de obicei cu literele A, B, C sau D, de la sânul preponderent grăsos la cel extrem de dens.

Ce arată studiile despre combinarea lor

În 2016, studiul japonez J-START, publicat în The Lancet, a inclus peste 72.000 de femei între 40 și 49 de ani. Adăugarea ecografiei la mamografie a crescut sensibilitatea screeningului de la aproximativ 77% la 91% și a dus la depistarea mai multor cancere în stadii timpurii. Prețul a fost mai multe rechemări pentru investigații suplimentare care, în final, nu au arătat cancer.

La femeile cu sâni extrem de denși, studiul olandez DENSE, publicat în 2019 în New England Journal of Medicine, a arătat că invitarea la un RMN suplimentar a redus la jumătate numărul cancerelor descoperite între două runde de screening. Pe baza acestor date, Societatea Europeană de Imagistică a Sânului recomandă astăzi RMN suplimentar pentru femeile între 50 și 70 de ani cu sâni extrem de denși, acolo unde este disponibil.

Și RMN-ul?

RMN-ul mamar folosește un câmp magnetic și o substanță de contrast administrată în venă, fără radiații. Este cea mai sensibilă investigație a sânului: găsește cancere pe care nici mamografia, nici ecografia nu le văd. De aceea este investigația de elecție pentru femeile cu risc genetic foarte mare și este util în anumite situații după un diagnostic, de exemplu pentru a vedea întinderea exactă a bolii.

Nu este însă investigația potrivită pentru toată lumea. Durează mai mult, este mai scump, necesită contrast și, fiind atât de sensibil, găsește și multe modificări benigne care duc la investigații suplimentare. Ca orice instrument puternic, se folosește atunci când beneficiul justifică pașii în plus. Dacă ți s-a recomandat un RMN mamar și încă ai menstruație, programează-l între a șaptea și a paisprezecea zi a ciclului, când țesutul normal captează cel mai puțin contrast și imaginea este cea mai clară.

Atunci, ce aleg?

Nu există o regulă unică, dar există câteva repere, pe care le discut cu fiecare pacientă în funcție de vârsta, istoricul și sânii ei:

• Sub 35–40 de ani, fără factori de risc speciali, investigația de bază este de obicei ecografia, pentru că sânul este dens și radiația trebuie evitată când nu e necesară.
• După 40 de ani, mamografia devine investigația de referință pentru screening, iar ecografia o completează adesea, mai ales la sânii denși.
• Pentru orice simptom nou — un nodul, o retracție, o secreție — investigația se alege în funcție de simptom și de vârstă, nu de calendarul de screening.
• La femeile cu risc crescut, de exemplu cu mutații BRCA sau cu un istoric familial puternic, se adaugă de regulă RMN-ul, după un protocol stabilit cu medicul.
• În timpul sarcinii și al alăptării, ecografia este prima alegere.

Cel mai important mesaj

Prevenția nu înseamnă panică și nici o listă rigidă de investigații. Înseamnă un plan, făcut pentru tine, și respectarea lui. Iar cea mai bună investigație este, întotdeauna, cea pe care chiar o faci la timp.

Dacă ai investigații anterioare, ia-le cu tine. Compararea cu imaginile vechi este una dintre cele mai valoroase informații pe care le poate avea un radiolog: o imagine stabilă de ani de zile spune o poveste complet diferită de una apărută recent.

Surse

1. Lauby-Secretan B, Scoccianti C, Loomis D, et al. Breast-cancer screening — viewpoint of the IARC Working Group. New England Journal of Medicine. 2015;372(24):2353–2358.
2. Boyd NF, Guo H, Martin LJ, et al. Mammographic density and the risk and detection of breast cancer. New England Journal of Medicine. 2007;356(3):227–236.
3. Ohuchi N, Suzuki A, Sobue T, et al. Sensitivity and specificity of mammography and adjunctive ultrasonography to screen for breast cancer in the Japan Strategic Anti-cancer Randomized Trial (J-START). The Lancet. 2016;387(10016):341–348.
4. Bakker MF, de Lange SV, Pijnappel RM, et al. Supplemental MRI screening for women with extremely dense breast tissue. New England Journal of Medicine. 2019;381(22):2091–2102.
5. Mann RM, Athanasiou A, Baltzer PAT, et al. Breast cancer screening in women with extremely dense breasts: recommendations of the European Society of Breast Imaging (EUSOBI). European Radiology. 2022;32(6):4036–4045.